Exceptionala aparenta fluida a arhitecturii! Rezistenta si frqagila in acelasi timp…ca un haiku in care sa locuiesti o vreme, pentru o cina discreta si-o ceasca de sake…

Designul se potriveste perfect cu mancarea japoneza…o combinatie de efect foarte bine redata din toate punctele de vedere!

Mereu sunt impresionata de creativitatea si ingeniozitatea designerilor si arhitectilor, dar in cazul de fata sunt atat de coplesita de modul in care a debordat creativitatea celor doi: arhitectul Michel Rojkind si designerul industrial Hector Esrawe.
Nici prin vis nu mi-a trecut vreodata asa un restaurant, asa o abordare a unui spatiu. Sunt fara cuvinte si pozele reusesc sa transmita si sa vorbesca de la sine. Un rezultat de exceptie!
Restaurantul Tori Tori este din alta galaxie!

Restaurant in stil japonez, in Mexic? Suna interesant, mai ales ca nu exista nicio legatura intre culturile celor doua tari Mexic-Japonia. Stilul mi se pare a se incadra in genul celui futurist! Daca as servi aici o cina, lumina difuza albastra, si mediul ambiental spatios, luminos si primitor, m-ar face sa ma simt foarte bine! Sincer, uitandu-ma in aceste imagini, am impresia ca servind ceva aici m-as simti ca si cand as lua masa undeva in spatiu! Localul in viziunea mea, ma duce cu gandul la spatiul cosmic! Vamos companieros a dansar y a servir la comida!

Cand am vazut poza am crezut ca este doar o randare 3d. Cautand pe net am vazut ca restaurantul chiar exista si m-a lasat cu gura deschisa. Genul acesta de restaurante, futuristo-minimaliste, mi se par fenomenale. Sunt adevarate bijuterii. Poate ca in viitor o sa apara unul si in Ro.

Potrivit legendei – Nipponkoku (– Ţara Soarelui Răsare )a fost creată de către zeii care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale .Japonia isi pune amprenta orientala in restaurantele iubitorilor sushi , chit ca sunt autohtone ,sau cazate pe teritorii straine. Diversitatea şi unicitatea peisajului arhipeleagului japonez sunt imprumutate pentru crearea spatiilor exterioare ce gazduiesc restaurantele de tip japonez, calitati „aduse” in interiorul restaurantului in mod ingenios. Tori-Tori este un restaurant ce redefineste arta japoneza, este „teatrul” unde salasuiesc interferentele cu cultura vestica, mondenul si traditiile reinventate. Ceremonia ceaiului intr-un spatiu de vis , unic si original arata si o alta fata a mestesugarilor in ikebana, origami, ukiyo-e, kabuki, No, bunraku, rakugo , onsen, sento.Puterea de a asimila noi curente , acceptarea imbinarii armonioase intre vechi si nou arata superioritatea acestei rase orientale, adaptabilitea din mers a japonezilor .Acest restaurant iti lasa impresia ca esti de-al casei de cum i-ai pasit pragul -are un aer” organic” data fiind „vegetatia intrata in casa” o idee de mare efect , dealtfel. Verdeata care creste datorita apei ca sursa a vietii, se considera ca are efectul de a transmite energie vitala.
Pare restaurantul potrivit pentru orice ocazie: de la o intalnire business pana la excentricitati de genul „seara burlacilor ce mananca sushi de pe femei goale”, sau „mexicance travestite in gheise”.Efectele jocurilor de culori este inedit in fapt de seara conferind un atuu irezistibil locatiei : efectul de bumerang pentru turistii autohtoni si straini -te aduce inapoi iar si iar. Culoare a binefacerii albastrul este un corespondent al Coroanei, frumusetii, fundamentului . Lacasul ingerilor a caror capetenie este Sfantul Mihail avea tot culoarea albastra la fel pielea lui Amon, zeul aerului, are culoarea albastra. O atentie deosebita s-a acordat de-a lungul timpului culorii albastre care mai desemneaza si Cerul, Templul si Bolta instalata.S-a dovedit ca tonurile de culoare au si ele importanta lor. Limpezi si luminoase culorile produc efecte pozitive insa se pot ajunge la tonuri care devin excesive si excitante ,pe cand culorile mate, stinse au un efect interiorizat. Albastrul in degradee este culoarea cerului, a spiritului, pe plan psihic ea devenind culoarea ideii ,iata unde ne zboara gandul intrand in acest restaurant. „ Grilajul in jocuri de albastru si indigo ” este asadar una din piesele de rezistenta ale localului alaturi de alte idei ingenioase, ba chiar nastrusnice:scaune si mese alaturi de mici transee ,tuneluri pentru a-ti aseza picioarele, sau „nisa „ de lumina ce invadeaza intimitatea cu reflexele sale naturale laolalta de lumina difuza , artificiala a spoturilor incastrate dupa regulile bine stabilite ale reflexiei si refractiei luminii, totul pentru a evidentia verdele naturii aduse in casa. Doi oameni plini de creativitate arhitectul Michel Rojkind si designerul industrial Hector Esrawe au adus , prin acest restaurant ,un suflu oriental zonei rezidentiale mexicane ,ca sa nu omitem nici bogata paleta de arome ce intuim si nu ne inselam ca dezmiarda papilele gustative ale persoanelor „subtiri „ din zona Polanco si al tuturort celor ce vor sa intalneasca traditia japoneza readaptata in cel mai fericit mod.Sunt impresionata de acest restaurant si-l voi aseza printre alte favorite ale mele tocmai prin ineditul lor:” Cafeneua CAPRE PE ACOPERIS” din Noethumberland (caprele de la ferma „domiciliaza”in podul cafenelei) ,sau „Restaurantul Diablo” –din arhipelagul Canare (aici mancarea este gatita cu ajutorul caldurii emanate de vulcanii inactivi din zona).Excentricitatea este nonconformism in slujba frumosului in restaurantul TORI-TORI.Magnific!!!

Inedit dar foarte relaxant,simplu si totodata excentric dar imi place.

Mi-ar placea sa vad asa ceva si la noi in tara.Poate vreun business man va vedea aceste imagini si ne va incanta cu un asemenea loc si pe noi romanii care nu ne putem deplasa pana in Mexic.