Problema o constituie faptul ca lemnul este biodegradabil,dar si usor inflamabil. Sursa de hrana pentru bacteriile de mediu, dar si la actiunea focului. Pentru a beneficia pe deplin de calitatile sale , exista solutii care trateaza toate aceste probleme. Ele asigura pe termen lung parmetrii superiori privind durabilitatea , rezistenta la foc si aspectul estetic. Toate speciile de lemn sunt supuse acestor probleme . Aplicarea tratamentelor de protectie poate mari durabilitatea lemnului de 2-5 ori comparativ cu cele netratat.

Ca durabilitate naturala, stejarul si ciresul sunt spaciile cele mai durabile, urmate de salcam si frasin. Mijlociu durabil este lemnul de pin , larice si cer, putin durabile,bradul,molidul,paltinul,ulmul,iar in categoria nedurabile intra fagul , mesteacanul, teiul, arinul, plopul si salcia.

Cea mai expus rsiscului degradarii este lemnul utilizat in conditii favoarbile biodegradarii si care este in contact permanent cu solul sau care este expus la intemperii fara a fi protejat. De asemenea , un grad mare de risc la actiunea ciupercilor si insectelor xilofage il prezinta lemnul cu o umiditate de peste 20-22% si care poate ajunge pana la 30%. Este vorba in special de peretii exteriori, balcoane etc. Mai putin expus este lemnul utilizat in interiorul constructiilor, unde umiditatea este scazuta. In aceste cazuri, protectia lemnului se realizeaza cu ajutorul produselor fungicide si antiseptice. Prima categorie asigura protectia la ciuperci, iar cea de-a doua , protectia la insecte. In general, pentru un tratament corect , substantele se aplica atat pe partile ascuns ale lemnului, in momentul in care este ridicata constructia, inainte de a fi inchisa, placata si tencuita,cat si pe cele aflate la vedere. Pentru lacuri, este necesara o noua reaplicare o data la trei ani, in timp ce subsatntele celelalte intra in lemn si nu necesita reaplicare. Partile ascunse ale lemnului se impregneza prin stropire cu pistolul de pulverizare sau vermorelul in 2-4 reprize , iar cele la vedere prin pensulare. Casele din zidarie necesita obligatoriu protectia la sarpanta, sageac si pazie – elemente expuse in mod special aparitiei ciupercilor. Existenta unei bune ventilatii a structurii acoprisului permite limitarea riscului aparitiei condensului. Insa, indiferent care este umiditatea ambianta , larvele insectelor care se dezvolta bine in lemnul uscat sunt un veritabil pericol pentru sarpanta. In privinta caselor construite din lemn, este necesara tratarea intregii structuri.

Deoarece lemnul este usor inflamabil , o data cu aplicarea tratamentelor fungicide si antisptice, care au scopul de a mari rezistenta materialelor lemnoase la ardere. Tratarea lemnului cu substante ignifuge conduce la o intarziere a aprinderii, iar dupa aprindere, la stingerea cat mai rapida a jarului. Efectul de intarziere a procesului de ardere este limitat si conduce, in practica, la prelungirea timpului necesar pentru producerea incendiului, facand posibila luarea masurilor de stingere.

Un tratament complet include atat ignifugarea, cat si protectia lemnului la ciuperci si insecte. Pentru acest lucuru exista pe piata solutii trivalente, care realizeaza in acelasi timp toate cele trei operatiuni . Pretul mediu pentru tratarea lemnului la partile ascunse ale constructiei este de 4 euro/mp – manopera plus materiale.

Sursa: REVISTA DOMUS NR.8/2004

Te-ar putea interesa si:

No related photos.